Am citit, cu surprindere si amaraciune, pe site-ul Federatiei, vestea care anunta neparticiparea tarii noastre
la noua competitie organizata de catre Rugby Europe pentru natiunile din Tier 2.
Este o veste trista care banuiesc ca genereaza un sentiment de pronuntata frustrare in randurile comunitatii
rugby-ului romanesc.
Lipsa unei reprezentante a cluburilor romanesti la aceasta noua competitie de nivel international
constituie o profunda dezamagire si deceptie.
Absenta unei selectionate a cluburilor din campionatul national la o asemenea competitie europeana nu
poate fi privita altfel decat ca o sansa irosita.
Iar dezamagirea este cu atat mai mare cu cat la aceasta competitie vor participa echipe din Georgia, Rusia
( doua echipe!), Spania, Portugalia, Olanda, Belgia si – un debut surprinzator – o echipa din Israel.
Parcurgand aceasta lista, se observa, cu usurinta, ca toate rivalele echipei nationale in cursa calificarii la
Cupa Mondiala din 2023, au reprezentante in Super Cupa europeana, o competitie special organizata
pentru natiunile Tier 2.
Toate, cu exceptia tarii noastre!
Nu stiu care au fost criteriile care au stat la baza deciziei Rugby Europe sa selecteze participantele, dar
faptul ca Rusia va participa cu doua echipe, reprezinta un mare castig pentru Vasili Artemiev si colegii
sai, si, in acelasi timp, un avantaj fata de celelalte natiuni.
Alaturi de Georgia, Rusia a fost singura echipa din grupa noastra europeana care a participat la Cupa
Mondiala din 2019. Poate ca selectionarea a doua echipe a constituit o recunoastere a progresului rugby-
ului in aceasta tara si o rasplata pentru evolutia din Japonia.
Am vazut toate meciurile Rusiei de la Cupa Mondiala – cu Japonia, Samoa, Irlanda si Scotia– si, in ciuda
faptului ca au pierdut toate meciurile, rusii nu s-au facut de rusine, demonstrand un potential mai mult
decat promitator, si un progres evident, mai ales in primele trei meciuri.
Ultimul meci l-au pierdut cu 61-0 in fata Scotiei, din cauza oboselii si a efortului depus in partidele
anterioare, un efort imens pentru o echipa neobisnuita sa joace patru meciuri la un asemenea nivel.
Si imi mai aduc aminte foarte bine, cuvintele lui Vasili Artemiev, capitanul echipei, rostite la sfarsitul
meciului cu Scotia: „Vrem sa fim un obisnuit aici (la Cupa Mondiala), nu vrem sa fim un musafir
ocazional”. Frumoasa atitudine, cuvintele lui Artemiev reflectand ambitia si dorinta de progres a rugby-
ului din Rusia.

Revenind la Europe Super Cup, este dureros sa constatam cum rugby-ul romanesc ramane in urma
natiunilor cu care speram sa ne luptam pentru suprematie in cea de-a doua grupa valorica a rugby-ului
european.
Participarea la aceasta comeptitie ar fi constituit o mare sansa – din pacate, de acum irosita – pentru ca
aceasta ar fi fost prima competitie la nivel de cluburi, in cadrul careia reprezentata cluburilor noastre ar fi
avut ocazia sa se masoare cu echipe de acelasi nivel valoric, echipe apartinand natiunilor cu care ne
luptam pentru calificarea la Cupa Mondiala.
Aceasta competitie, organizata pentru Tier 2, ar fi constituit un barometru valoric care ar fi permis
compararea nivelului valoric al cluburilor romanesti cu nivelul celor din Georgia, Rusia, Spania,
Portugalia, Belgia si Olanda.
Tocmai de aceasta experienta au nevoie, in aceasta perioada, echipele noastre de club: sa joace cu echipe
de valori apropiate, si nu cu cele din Tier 1.
Cu ocazia lansarii acestei competitii, domnul Beaumont, presedintele World Rugby, a declarat
urmatoarele:
″Ceea ce este important este faptul ca această competiție va reduce decalajul dintre competiția internă
și cea internațională pentru națiunile implicate, reflectând ambiția noastră de a crește competitivitatea
generală a rugby-ului la nivel internațional″.
O declaratie clara, la obiect, si care explica, in termeni simpli, scopul acestei competitii:
Ajutarea natiunilor din Tier 2 de a-si dezvolta si ridica nivelul valoric al competitiilor interne si de a
reduce, astfel, decalajul care le separa de nivelul rugby-ului international.
Si iata, din nefericire, rugby-ul romanesc nu participa tocmai la o asemenea competitie!
Daca rugby-ul romanesc continua sa lipseasca de la cele mai importante competitii mondiale si europene,
intrebarea care se pune este:
Cum sa speram ca vom putea progresa?
Dupa descalificarea echipei nationale – o descalificare care a constituit o sabordare a propriilor sale
interese – rugby-ul romanesc sufera o alta dezamagire, de alta natura si generata de cauze diferite, de asta
data la nivelul cluburilor.
Prin urmare, adversarii nostri directi in cursa de calificare la Cupa Mondiala din 2023, vor folosi aceasta
competitie, pentru a-si roda si testa o mare parte din jucatorii care vor alcatui echipa lor nationala, in
vreme ce jucatorii nostri isi vor urmari, de pe margine, adversarii pregatindu-se in cadrul unei competitii
internationale care va dura din septembrie 2021 pana in mai 2022!
Citind anuntul de pe site-ul sau, inteleg ca Federatia este dezamagita in privinta problemelor financiare si
are toate motivele sa fie.
Site-ul Ministerului Tineretului si Sportului arata ca bugetul Federatiei de Rugby, in anul 2020, a fost
redus cu 43.1% fata de bugetul din 2019: 6 200 000 de lei fata de 10 900 000 lei.

Nu cunosc conditiile impuse de Rugby Europe pentru participarea la aceasta competitie.
Nu cunosc amanuntele de natura financiara care au facut imposibila participarea Romaniei.
Nu cunosc pozitia sponsorilor fara de aceasta situatie.
Prin urmare, nu imi permit sa comentez pe aceasta tema.
Nu stiu cand a fost discutat, pentru prima oara, acest proiect si cat timp a avut la dispozitie Federatia
pentru a gasi resursele financiare necesare.
Dar, dupa vestea-traznet (cel putin pentru mine) afisata pe site-ul sau, si in contextul lipsei unor informatii
precise referitoare la criteriile si conditiile care trebuiau indeplinite pentru participare, parerea mea este ca
Federatia are datoria morala – fata de suporterii rugby-ului romanesc – sa ofere amanunte si detalii in
privinta conditiilor care au dus la imposibilitatea participarii unei selectionate romanesti la acest turneu.
Nu a existat absolut niciun sprijin din partea Rugby Europe si World Rugby?
Nu cunosc care este politica Rugby Europe in privinta acordarii unui ajutor financiar (daca exista o astfel
de politica) in asemenea cazuri extreme.
Impresia mea a fost, si inca este, ca World Rugby, pentru care dezvoltarea rugby-ului pe plan mondial
reprezinta una dintre prioritati, cauta sa sustina, din punct de vedere financiar, rugby-ul din Tier 2.
Din cate cunosc, exista, spre exemplu, un proiect al World Rugby de a sustine financiar doua selectionate
din Insulele Pacificului – Fijian Drua si Moana Pasifika – pentru a participa la turneul Super Rugby 2022,
cea mai importanta competitie a Emisferei Sudice.
In mod evident, scopul acestei finantari este acela de a sustine rugby-ul din Fiji, Samoa si Tonga si a
impiedica, atat cat este posibil, exodul masiv al celor mai buni jucatori din aceste insule, catre Europa,
Japonia, Australia si Noua Zeelanda.
Presupun ca World Rugby are stabilite anumite prioritati si, drept urmare, exista diferente in privinta
strategiei de finantare ale natiunilor din Tier 2.
Totusi, ma intreb:
Care a fost pozitia World Rugby – daca a existat o asemenea pozitie – in aceasta situatie dificila care a
facut ca Romania sa nu participe la Rugby Europe Super Cup?
Nu a fost posibil, oare, ca World Rugby, care sustine dezvoltarea rugby-ului in natiunile Tier 2, militand
pentru reducerea decalajului fata de Tier 1, sa ajute rugby-ul romanesc in aceasta situatie extrema?
Nimeni nu poate prezice sau evalua care va fi impactul absentei de la aceasta competitie.
Parerea mea este ca neparticiparea tarii noastre la Rugby Europe Super Cup creeaza, in mod direct, un
dezavantaj semnificativ pe doua planuri, si anume:

Un dezavantaj in procesul de pregatire al Nationalei, si un dezavantaj, la fel de mare, in ceea ce priveste
posibilitatile de ridicare a nivelului valoric al campionatuluii intern.
Desfasurandu-se in plina campanie de calificare la Cupa Mondiala din 2023, aceasta competitie capata o
importanta esentiala pentru fiecare echipa aflata in cursa calificarii, creand un cadru adecvat pentru o
pregatire continua si coerenta.
Din pacate, rugby-ul nostru este exclus din acest cadru.
Jucatorii din campionat ar fi avut prilejul sa isi cunoasca, in meciuri directe, adversarii, astfel de
competitii, echilibrate din punct de vedere valoric, oferind jucatorilor sansa de a-si imbunatati nivelul
tehnic si tactic, precum si pregatirea fizica.
Si la cele doua dezavantaje amintite mai sus, legate, in mod direct, de campania de calificare pentru RWC
2023, as mai adauga unul:
Dupa dezastrul descalificarii la Cupa Mondiala din 2019, absenta de la Europe Super Cup accentueaza
diminuarea, in mod treptat, a rolului si a prezentei rugby-ului romanesc in grupul tarilor din Tier 2, in
general, si in Estul continentului, in particular. Georgia este, de multa vreme, port-drapelul rugby-ului in
Est, in timp ce Rusia, in lumina celor demonstrate la Cupa Mondiala din 2019, pare a se fi inscris pe o
curba a progresului care s-ar putea sa o conduca catre o pozitie solida in ierarhia Tier 2.
Nu cunosc situatia financiara a federatiilor din Belgia, Olanda, Spania, Portugalia, Israel – felicitari pentru
reusita, acesta este meritul lor – dar cand aceste tari pot participa la cea mai importanta competitie
europeana pentru Tier 2, iar tara noastra nu este capabila sa inscrie o echipa, sentimentul incercat nu poate
fi decat de profunda dezamagire si adanca frustrare.
Lipsa de sprijin a Ministerului Tineretului si Sportului, in privinta sustinerii financiare, este absolut
regretabila.
Din acest punct de vedere, mi se pare ca rugby-ul nostru se invarteste intr-un cerc vicios:
Pentru a face performanta are nevoie de sprijin financiar, dar sprijinul financiar nu ii este oferit daca nu
face dovada performantei.
Ratarea acestor intalniri la nivel international – al echipei nationale,la Cupa Mondiala 2019 si ale
cluburilor, la Rugby Europe Super Cup – au avut si vor avea un impact negativ in ceea ce priveste
progresul de ansamblu al rugby-ului nostru.
Si, inainte de a incheia:
Mi se pare potrivit ca, dupa o asemenea veste, si in contextul lipsei unor informatii precise referitoare la
criteriile si conditiile care trebuiau indeplinite pentru participare, Federatia are datoria morala – fata de
suporterii rugby-ului romanesc – sa ofere amanunte si detalii in privinta conditiilor care au dus la
imposibilitatea participarii unei selectionate romanesti la acest turneu.
Eugen Cionga
Toronto

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s